Există în teoria probabilităților un concept pe care statisticienii îl numesc coincidență imposibilă. Două evenimente independente, fiecare improbabil în sine, se aliniază în aceeași zi, la aceeași oră, asupra aceleiași persoane. Fizicienii ar spune că e mai ușor să te lovească un meteorit. Deputatul USR de Buzău Marius Nicolae Alecsandru ar spune că fizicienii n-au mașină veche.

Luni, în timp ce Parlamentul se reunea în sesiune extraordinară pentru PNRR, adică pentru vreo câteva miliarde de euro pe care țara asta trebuie să-i acceseze ca să nu rămână la stadiul de drum de pământ, domnul Alecsandru era prins într-o capcană existențială de proporții cosmice. I s-a stricat mașina. Bon. Se întâmplă. Dar nu-i problemă, că există votul online. Numai că, ați ghicit, i s-a stricat și aplicația. Fix când a încercat să voteze. Fix atunci.

Omul nu a putut veni fizic pentru că mașina i-a refuzat colaborarea. A intrat online, dar aplicația s-a blocat fix în momentul votului. Nu înainte, nu după. În momentul votului. Ca un ceas elvețian al ghinionului, totul a cedat cu precizie chirurgicală exact când trebuia să-și facă treaba.

Probabilitatea ca o mașină să se defecteze într-o zi random e undeva la 1-2%. Probabilitatea ca aplicația de vot să crape fix în secunda votului, după ce ai reușit să te conectezi, poate 1-3% dacă suntem generoși. Amândouă, simultan, la aceeași ședință? Sub 0,05%. E mai probabil să găsești o bancnotă de 500 de lei pe trotuar.

Întrebat dacă va fi prezent fizic miercuri, răspunde cu o sinceritate dezarmantă că nu, o să fie tot online, că problema cu mașina e destul de nasoală. Mașina a venit pe platformă, precizează el, ca și cum asta ar fi un argument și nu o confesiune. În traducere liberă, mașina e pe platformă, aplicația e pe butuci, și PNRR-ul e pe mâna altora.

Apoi vine replica de aur, care merită gravată în marmură la intrarea în Parlament: „Pentru ce să vin cinci minute, dintr-o altă zonă a țării, pentru ce?" Pentru ce, într-adevăr. Pentru câteva miliarde de euro din fonduri europene. Pentru reforme care afectează milioane de oameni. Dar de ce să te deplasezi când poți să stai acasă și să dai vina pe aplicație?

Totul s-a întâmplat la o ședință care a durat cinci minute. Cinci minute. În cinci minute poți să-ți faci o cafea. Poți să votezi pentru viitorul financiar al țării tale. Sau poți să stai acasă, cu mașina pe platformă și aplicația blocată, și să te întrebi de ce te sună jurnaliștii.

Iar Alecsandru n-a fost singur. Din 330 de deputați, 100 au venit. Restul au avut, fiecare, motivele lor.

A reușit ceea ce până acum părea imposibil din punct de vedere logistic: să fie absent și fizic, și virtual, în același timp. O dublă absență. Un gol negru al prezenței parlamentare. Un fel de particulă cuantică a politicii românești, care nu există în niciun plan al realității când vine vorba de vot, dar se materializează imediat când trebuie să dea explicații.

Dacă vă întrebați ce înseamnă să fii parlamentar în România anului 2026, aveți răspunsul. Înseamnă să poți să nu fii nicăieri și să ai o explicație pentru tot.